Ploaie de munte
Nichita Stanescu



Cu sprancenele lipite 
de fereastra abuita, 
mai privesti si-acum, domnita, 
lunga ploilor clipita? 

La un semn stiut de pasari, 
o, tu palido si blando, 
il mai vezi pe Gheorghe Patru 
umbra pomilor furand-o? 

ca sa-l miluiesti cu dreapta 
si sa-l ierti de saracie, 
sa-l trimiti in lungul ploii 
cu jandari, la primarie? 

O, e parasit conacul 
si urechea de cercele 
si n-auzi cum se subtie 
ploaia, printre giurgiuvele... 

Si cum suie-n fire-albastre, 
tot cu somnul se-ncrucise 
al cocosilor de tabla 
ruginiti pe-acoperise 
